sâmbătă, 18 iunie 2011

Carti Postale Din Bucurestiul denumit Micul Paris

Primele semne de transformare a Bucurestiului intr-o Capitala au aparut sub domnia regelui Carol I, primar al urbei fiind legendarul Pache Protopopescu. Acesta a dat semnalul sistematizarii orasului, ceea ce a insemnat si demolari de cladiri, cu mari proteste. Caragiale nu-l iarta pe Pache nici mort, tragandu-i un protest din popor intr-unul din Momente. Acelasi Caragiale se leaga de imprumutul de la Disconto, desi din acest imprumut s-au ridicat cladiri publice care fac parte azi din patrimoniul Bucurestiului. Pentru personajele lui Caragiale, imprumutul de la Disconto n-are nici un fel de justificare, ceea ce, in timp, se dovedeste o prostie. Pentru Caragiale insa, ,regimul lui Carol I va fi, pana la moartea scriitorului, un prilej de permanent asalt mai mult sau mai putin revolutionar. Caragiale nu-l suporta literalmente pe regele Carol I, caruia i-l opunea pe, altfel, benignul Cuza.
Cel mai important primar pe care l-a avut Bucurestiul a fost interbelicul Dem. I. Dobrescu. Acesta a fost primul si, pana la aceasta ora, singurul primar care a avut o viziune a orasului si a reusit sa si faca rost de bani pentru a-si pune proiectul in opera, cum se spune.
Aproape in acelasi timp cu marea sistematizare intreprinsa de Dobrescu, Bucurestiul a avut sansa unica a impunerii modernismului in arhitectura, prin Horia Creanga, Herivan si altii. Daca pe cateva trasee ale sale Bucurestiul isi impune propria identitate, acesta e meritul arhitectilor din anii '30, dar si al economiei acelor ani, foarte putini, in care s-a construit in draci pe marile bulevarde, ca si cum s-ar fi anticipat marea criza a anilor '30.
Dincolo insa de case, Bucurestiul mai inseamna si altceva. Un anumit spirit comunitar si un fel de a fi. Bucuresteanul adevarat e tot mai greu de gasit in centrul orasului. Stai de vorba cu el prin case batranesti de la marginea Capitalei. Sau mai nimeresti cate un batran care iti explica din singuratatea unui apartament, la vila, cum e sa-ti traiesti drama de a nu avea cu ce sa-ti platesti intretinerea ca proprietar sau tragedia de a trebui sa te muti in alta parte ca chirias.
"Micul Paris" nu mai exista nici pentru cei care isi inchipuiau odinioara ca traiesc intr-un oras asemanator cu Parisul, nici pentru cei care cred si acum ca Bucurestiul ar putea fi buricul Europei. Si unora si altora nu le-a mai ramas decat Bucurestiul cel de toate zilele.






























Carti postale Bucuresti
 
 Vezi  mai multe  video    din   calatorii

Carti Postale Din Bucurestiul denumit Micul Paris

Primele semne de transformare a Bucurestiului intr-o Capitala au aparut sub domnia regelui Carol I, primar al urbei fiind legendarul Pache Protopopescu. Acesta a dat semnalul sistematizarii orasului, ceea ce a insemnat si demolari de cladiri, cu mari proteste. Caragiale nu-l iarta pe Pache nici mort, tragandu-i un protest din popor intr-unul din Momente. Acelasi Caragiale se leaga de imprumutul de la Disconto, desi din acest imprumut s-au ridicat cladiri publice care fac parte azi din patrimoniul Bucurestiului. Pentru personajele lui Caragiale, imprumutul de la Disconto n-are nici un fel de justificare, ceea ce, in timp, se dovedeste o prostie. Pentru Caragiale insa, ,regimul lui Carol I va fi, pana la moartea scriitorului, un prilej de permanent asalt mai mult sau mai putin revolutionar. Caragiale nu-l suporta literalmente pe regele Carol I, caruia i-l opunea pe, altfel, benignul Cuza.
Cel mai important primar pe care l-a avut Bucurestiul a fost interbelicul Dem. I. Dobrescu. Acesta a fost primul si, pana la aceasta ora, singurul primar care a avut o viziune a orasului si a reusit sa si faca rost de bani pentru a-si pune proiectul in opera, cum se spune.
Aproape in acelasi timp cu marea sistematizare intreprinsa de Dobrescu, Bucurestiul a avut sansa unica a impunerii modernismului in arhitectura, prin Horia Creanga, Herivan si altii. Daca pe cateva trasee ale sale Bucurestiul isi impune propria identitate, acesta e meritul arhitectilor din anii '30, dar si al economiei acelor ani, foarte putini, in care s-a construit in draci pe marile bulevarde, ca si cum s-ar fi anticipat marea criza a anilor '30.
Dincolo insa de case, Bucurestiul mai inseamna si altceva. Un anumit spirit comunitar si un fel de a fi. Bucuresteanul adevarat e tot mai greu de gasit in centrul orasului. Stai de vorba cu el prin case batranesti de la marginea Capitalei. Sau mai nimeresti cate un batran care iti explica din singuratatea unui apartament, la vila, cum e sa-ti traiesti drama de a nu avea cu ce sa-ti platesti intretinerea ca proprietar sau tragedia de a trebui sa te muti in alta parte ca chirias.
"Micul Paris" nu mai exista nici pentru cei care isi inchipuiau odinioara ca traiesc intr-un oras asemanator cu Parisul, nici pentru cei care cred si acum ca Bucurestiul ar putea fi buricul Europei. Si unora si altora nu le-a mai ramas decat Bucurestiul cel de toate zilele.






























Carti postale Bucuresti
 
 Vezi  mai multe  video    din   calatorii