sâmbătă, 27 august 2011

Jean Michel Jarre

Jean-Michel André Jarre (n. 24 august 1948) este un compozitor şi instrumentist (claviaturi, teremin ş.a.) francez, considerat unul dintre pionierii muzicii electronice. Este cunoscut pentru concertele în aer liber cu spectatori în număr record, în care sunt folosite efecte laser şi artificii, unde spectacolul vizual profită de peisajele şi de arhitectura din împrejurimi. Se estimează că Jarre a vândut 80 de milioane de albume şi discuri single.

Jean Michel Jarre este fiul compozitorului de muzică de film Maurice Jarre.
În anul 1968 Jarre a început sa înfiinţeze diverse formaţii, printre care Mystères IV şi The Dustbins. Începând cu anul 1971 şi până în 1976, a produs piese pentru diverşi muzicieni, piese care au fost lansate ca discuri single, iar Jean Michel Jarre a fost menţionat pe fiecare.
Debutul propriu-zis s-a produs în anul 1969 cu discul La Cage/Erosmachine. Acesta nu s-a bucurat de un succes comercial ridicat, muzica dovedindu-se aridă pentru ascultători.
În 1972 are loc lansarea albumului de debut, Deserted Palace, un album produs prin mijloace electronice în totalitate, toate piesele fiind compuse de Jarre. În anul următor realizează coloana sonoră a filmului Şure arse.
Succesul mondial s-a produs trei ani mai târziu, în 1976, cu albumul Oxygene. Realizarea acestuia a luat prin surprindere piaţa muzicală a acelor ani, captată de fenomenele disco şi punk. Jarre aminteşte ca sursă esenţială de inspiraţie lucrările inginerului Pierre Schaeffer, părintele muzicii concrete (anii 1940; acesta a pus prima oară problema realizării de muzici prin combinarea de sunete preînregistrate în locul sistemului tradiţional, bazat pe notarea cuantificată a înălţimilor şi duratelor muzicale).
Piesa „Oxygene IV” a fost publicată ca single şi a devenit una dintre cele mai cunoscute piese de muzică electronică.

În 1978 a urmat discul Equinoxe. În 1981 a fost lansat Les Chants Magnétiques (în engleză, Magnetic Fields). Doi ani mai târziu, Jarre a creat Musique pour Supermarché, într-un singur exemplar. În anul următor, a lansat discul Zoolook.
În 1986 a apărut albumul Rendez-vous. În acel an Jarre a organizat un concert extraordinar în Houston pentru care era plănuită participarea astronautului Ronald McNair. Se dorea ca acesta să cânte la saxofon în direct de pe nava spaţială Challenger; planurile au fost abandonate, dat fiind că McNair a murit în explozia Challenger, din luna ianuarie. Concertul din Houston a intrat în Cartea Recordurilor, cu o audienţă de peste 1,5 milioane de spectatori.
În 1988 a fost lansat discul Revolutions. În acelaşi an, Jarre şi invitaţii săi (între care şi Hank Marvin) au înregistrat albumul live Destination Docklands în faţa a 200 000 de spectatori, album cu selecţii din discografia Jarre de până în acel moment.
În 1990 Jarre şi-a bătut propriul record de audienţă, cu un concert în La Défense. În acelaşi an a fost lansat En Attendant Cousteau, album dedicat lui Jacques Cousteau. În 1993, a apărut discul Chronologie.





vineri, 26 august 2011

Evangelos Odysseas Papathanassiou


Evangelos Odysseas Papathanassiou, (născut pe 29 martie, 1943) - este un compozitor grec de muzică electronică, progresivă, ambient şi neo-classică, recunoscut în întreaga lume, sub numele scenic de Vangelis ("ge" se pronunţă "ghe"). Printre cele mai cunoscute compoziţii ale sale se numără coloana sonoră a filmului Chariots of Fire pentru care a primit premiul Academiei de Film în 1981, precum şi compoziţii pentru filme: Blade Runner, Bitter Moon, 1492:Conquest of Paradise, documentare: Carl Sagan, Jacques-Yves Cousteau, precum şi imnul Campionatului Mondial de Fotbal din Coreea-Japonia, din 2002.
Evangelos Odysseas Papathanassiou [Ευάγγελος Οδυσσέας Παπαθανασίου (Evángelos Odhiséas Papathanasíu)] s-a născut la Volos, Grecia. Vangelis a început să compună încă de la vârsta de 4 ani şi a fost un muzician autodidact. A refuzat lecţiile clasice de pian şi şi-a construit cariera fără cunoştinţe substanţiale de teorie muzicală. A studiat muzica, pictura şi regia de film la Academia de Arte Fine din Atena. La începuturile anilor 1960 a format grupul Formynx, care a devenit foarte popular în Grecia. În timpul revoluţiei studenţilor de la 1968 din Franţa, s-a mutat în Paris unde împreună cu Demis Roussos şi Loukas Sideras a format grupul de rock progresiv Aphrodite's Child. În această formulă au cunoscut succesul la nivel european cu piesa "Rain and Tears". Deşi grupul s-a destrămat în 1972, Vangelis a mai colaborat pe parcurs cu Demis Roussos.

Vangelis şi-a început activitatea independentă compunând coloane sonore pentru două filme ale regizorlui francez Frederic Rossif, în 1973. Primul album scos oficial a fost Earth în 1974. Cam în acelaşi timp a dus tratative cu grupul de rock progresiv britanic Yes. Deşi nu s-a alăturat niciodată grupului, s-a împrietenit cu vocalistul Jon Anderson, cu care a colaborat mulţi ani. După ce s-a mutat la Londra, Vangelis a semnat contract cu casa de discuri RCA Records, şi-a deschis propriul studio de înregistrări (Nemo Studios) şi a compus o serie de albume de muzică electronică. Debutul a fost făcut cu albumul bine primit de public Heaven and Hell care a fost folosit mai târziu pentru coloana sonoră a documentarului lui Carl Sagan, Cosmos: A Personal Voyage la televiziunea PBS.
A compus singur, dar a avut şi numeroase colaborări. Împreună cu Jon Anderson a realizat câteva albume pe parcursul anilor 1980 şi 1990 sub numele de Jon & Vangelis.
În anul 1982 Vangelis a câştigat premiul Oscar pentru coloană sonoră originală, pentru filmul Chariots of Fire. Tema albumului a stat o săptămână pe primul loc in Statele Unite, după ce a avut o ascensiune timp de un an.
Acel an a însemnat şi începutul colaborării cu producătorul de film Ridley Scott, pentru care Vangelis a compus coloanele sonore la filme precum Blade Runner şi 1492: Conquest of Paradise. În anul 1990 scoate la Roma albumul "The City", colaborare cu Roman Polanski, album compus în camera de hotel.
În anul 1992 scoate albumul 1492: Conquest of Paradise, coloana sonoră a filmului cu acelaşi nume. Deşi filmul nu s-a bucurat de succes, albumul lui Vangelis a doborât recorduri de vânzări în Europa (în special in Germania) şi a fost premiat. În acelaşi an primeşte Ordinul de Cavaler al Artelor şi Literelor în Franţa.
În anul 2001 scoate albumul predominant clasic Mythodea care a fost folosit de NASA ca temă pentru misiunile pe planeta Marte. Albumul este înregistrat live la concertul susţinut în Templul lui Zeus din Atena, şi a fost scos atât în variantă audio (CD) cât şi video (DVD).
În anul 2004 compune coloana sonoră a filmului regizat de Oliver Stone, Alexander. În 2007 este lansată Blade Runner Trilogy. 25th Anniversary (Trilogia Blade Runner. A 25-a aniversare) cuprinzând 3 CD-uri care conţin: varianta din 1994 revăzută pe un CD, un CD cu muzică din film nepublicată şi un CD cu muzică originală inspirată din film.
Universitatea din Atena i-a conferit titlul de Doctor Honoris şi profesor emerit în anul 2008.
Gregorian & Vangelis - WISH YOU WERE HERE
 
 Asculta  mai multe  audio   acustica
Vangelis Creation Du Monde
 
 Vezi  mai multe  video    din   muzica
Solar Voyage - Jean Michel Jarre Vangelis & Tangerine Dream
 
 Asculta  mai multe  audio   ambientala

joi, 25 august 2011

Muzeul National de Arta al Romaniei-Galeria de Arta Europeana


În anul 2007, după aproximativ şase luni de lucrări de reamenjare, Galeria de Artă Europeană a fost redeschisă publicului într-o nouă formulă pe 21 iunie.
       Importante lucrări de artă recent restaurate sunt din nou prilej de admiraţie. Dintre acestea menţionăm: Buna Vestire de Tintoretto, Întoarcerea fiului risipitor de Bernardino Licinio,
Venus şi Amor de Lucas Cranach cel Bătrân, Triumful Fecioarei înconjurată de Îngeri de Pedro Campaña.
       Premiera evenimentului o constituie includerea în expunerea permanentă a unui număr important de picturi, sculpturi şi obiecte de artă decorativă ce nu au mai fost prezentate publicului în ultimii ani.
       Dintre picturi amintim: Lupta lui Hercule cu centaurul Nessus de Luca Giordano, Sfânta familie de Giorgio Vasari, Fuga lui Iacob de Jean Tassel, Iisus şi păcătoşii pocăiţi atribuit lui Anton van Dyck sau prestigioasa donaţie Fecioara cu Pruncul de Francesco Raibolini (numit Il Francia), care a intrat în patrimoniul muzeului în 2004 şi este expusă acum pentru prima dată.


Cu un patrimoniu de 2742 de opere (2214 picturi şi 528 sculpturi), Galeria de Artă Europeană a Muzeului Naţional de Artă al României este, prin valoarea şi numărul lucrărilor, cea mai importantă din România. Fondul său, clasat pe şcoli, ilustrează intervalul cronologic cuprins între secolele XIV - XX.
Nucleul galeriei îl constituie colecţia regelui Carol I, realizată în ultimul sfert al veacului XIX, la care s-au adăugat lucrări din colecţiile Ioan şi dr. Nicolae Kalinderu, Toma Stelian, Anastase Simu, Al. Saint-Georges, precum şi din vechea Pinacotecă a Municipiului Bucureşti. Alte opere, donate muzeului sau achiziţionate de acesta după 1950, au completat acest fond.
Şcolile italiene din Florenţa, Veneţia, Ferrara, Bologna, Milano, Roma, Napoli sunt reprezentate prin lucrări de Domenico Veneziano, Jacopo Bassano, Bronzino, Tintoretto, Luca Giordano. De aceeaşi amploare cu fondul de pictură italiană, fondul olandez cuprinde lucrări de Rembrandt sau Davidsz de Heem, iar cel flamand este reprezentat de artişti precum Rubens, Pieter van Mol sau David Teniers cel Tânăr. Şcoala germană include lucrări de Lucas Cranach cel Bătrîn sau Hans von Aachen şi alte câteva tablouri atribuite unor şcoli binecunoscute, ca cea din Tirolul de Sud (Brixen). Şcoala franceză, cu cele mai multe piese, deşi inegale valoric, datorită opţiunilor estetice ale colecţionarilor români de la sfârşitul secolului XIX, include pânze ale unor artişti de referinţă din secolele XVIII-XX: Nicolas de Largillière, Antoine Dubois, Claude Monet, Paul Signac, Alfred Sisley, precum şi sculpturi de Auguste Rodin, Camille Claudel şi Antoine Bourdelle. Şcoala spaniolă, fără să le egaleze numeric pe cele amintite anterior, este totuşi la fel de importantă prin prezenţa unor lucrări de El Greco, Francisco Zurbaran şi Alonso Cano.
SCOALA FLAMANDA








SCOALA FRANCEZA



















SCOALA GERMANA SI AUSTRIACA











SCOALA ITALIANA
















SCOALA NEERLANDEZA









SCOALA OLANDEZA








SCOALA SPANIOLA








GALERIA DE ARTA EUROPEANA
 
 Vezi  mai multe  video    din   cultura