sâmbătă, 10 decembrie 2011

Bratarile radionice ale dacilor

Bratarile dacice descoperite de „braconierii arheologici” pe Culmea Caprareata, la est de incinta sacra a Sarmisegetusei, aveau proprietati radionice.
Conform unor specialisti militari in psihotronica si razboi radioelectronic, ele alcatuiau un dispozitiv radionic, folosit de sacerdoti atat pentru influentarea starii de sanatate, cat si pentru manipularea psihica a maselor.


„7”, numarul magic

Folosind un aparat de detectie a metalelor marca “Spectrum Wait”, „braconierii” din Deva au reusit ceea ce arheologii n-au reusit niciodata, descoperirea unor gropi sacre care demonstreaza inca o data cunostintele extraordinare ale castei preotilor daci. Cercetatorul Florin Medelet a fost primul care, cercetand 25 de bratari spiralate de argint, descoperite in imprejurimile Sarmisegetusei, a remarcat ca acestea depaseau sensul strict de podoabe, incadrandu-le in „domeniul ritualico-magic”. Bratarile studiate erau terminate la ambele extremitati cu capete de sarpe, urmate de 7 palmete infatisand „pomul vietii”. La fel cum sunt si bratarile de aur recent descoperite. „7” este si modulul numeric folosit la construirea sanctuarului mare, care are 30 de formatiuni a cate 7 stalpi.


Comoara de sub lespezi

Conform declaratiei data la politie de catre sapatori, in zona culmii “Caprareata” – punct arheologic al sitului „Sarmizegetusa Regia” – „la distanta de 5 metri de o stanca aflata pe panta muntelui, s-a descoperit o lespede de piatra sub care se afla o groapa triunghiulara, cu dimensiunile de 50x50x60 cm, avand peretii placati cu lespezi de piatra. In interiorul acesteia, dupa evacuarea pamantului, s-au descoperit zece bratari spiralice  din aur masiv asezate perechi, cate doua, respectiv cate o bratara mai mica introdusa intr-una mai mare; trei perechi de cate doua bratari erau asezate vertical, iar alte doua perechi de cate doua bratari erau asezate orizontal, la nivel inferior, separate de primele printr-un strat de pamant”.


Misterele cultului solar

Ulterior, in zona bazinelor de apa de pe paraul Godeanu, la poalele culmii Caprareata, alti sapatori neautorizati au mai localizat o groapa sacra, amenajata cu lespezi de piatra, deteriorata, in care au descoperit doua bratari de tipul celor descrise mai sus. In ziua urmatoare, tot pe o panta a culmii Caprareata, acestia au descoperit o a treia groapa triunghiulara de cult, in care au declarat ca au gasit alte trei bratari din aur.Toate cantarind peste un kilogram. Cele trei gropi de cult erau amplasate intr-un triunghi imaginar cu varful in jos, doua pe panta culmii, iar a treia la poale, la est de incinta sacra unde se oficiau misterele cultului solar. Conform cercetatorului  Gheorghe Serbana, denumirea culmii burdusita cu bratarile masive nu vine de la capra, ci de la Cap (de) Ra, zeul soarelui, al carui cult era celebrat la Sarmisegetusa si care nu este exclusiv zeu egiptean. In afara de casta preotilor, in misterele cultelor Soarelui erau initiati si razboinicii si capii familiilor aristocratice, sarpele fiind emblema religioasa, lupul al castelor de luptatori, iar ursul al familiilor aristocratice. De sarbatorile solstitiale, la aceste mistere participa si poporul.


Sistem energetic de mare putere

Observand schita „inginereasca” a gropii de cult, un triunghi isoscel format din lespezi de piatra ce contineau cinci „bobine” din aur despartite printr-un strat de pamant, cativa specialisti in razboi radioelectronic de la Academia Militara, au recunoscut imediat o „cutie de rezonanta”. Dar cand au aflat ca este vorba despre mult controversatele bratari dacice, au cerut mai mult timp si detalii tehnice: numar de spire, grosime, inaltime etc. Acum, in urma recuperarii catorva bratari, col.dr. Emil Strainu, specialist in psihotronica si razboi radioelectronic, si-a facut o parere preliminara: pe Caprareata se afla un sistem de dispozitive radionice de mare putere.

Dirijarea energiei radionice


Conform col. dr. Emil Strainu, „cele trei dispozitive puteau focaliza, concentra si dirija energiile subtile”, unele bratari actionand ca bobine Tesla, captatoare de energie radionica. „Bratarile, amplasate intr-o cutie de rezonanta, jucau rolul de circuite oscilante si transformatoare de frecventa, putand induce maselor stari benefice sau negative, in functie de ceea ce doreau sacerdotii care actionau dispozitivele, prin fluxuri radionice emise de la distanta”, subliniaza col.dr. Strainu. De exemplu, se putea induce luptatorilor stari de manie si curaj nebunesc. Asa si vorbesc anticii despre razboinicii daci, actionand pe campul de lupta fara teama, asemenea lupilor. Mircea Eliade, care a studiat indelung mitologia populara romaneasca, vorbeste si despre puterea miraculoasa a razboinicilor de se transforma ritual in lupi. Eliade era de parere ca razboinicii se constituisera intr-o intr-o confrerie de luptãtori, la intrunirile carora se oficiau ritualuri sacre, luptatorii fiind posedati de spiritele lupilor, ceea ce avea sa fie denumit ulterior „furor heroicus”. Nenumarate triburi cu nume de lupi sunt atestate si in regiuni mai indepartate, in Spania (Loukentioi si Lucenses), in Galicia celtiberica, in Irlanda si Anglia. Cam pe unde au ajuns luptatorii-lupi, avand ca steag de lupta sarpele cu cap de lup.

Spirala, sarpele totemic

Printre totemurile dacilor, trebuie mentionat si sarpele, in forma lui naturala sau in cea fantastica, de balaur. Sarpele in forma naturala, ca animal consacrat Soarelui si care reprezenta energia inmagazinata, spiralata, a fost folosit ca simbol din cele mai vechi timpuri, pe ceramica sacra, apoi de catre casta razboinica, pe scuturi si coifuri. Sarpele fantastic, incoronat, cum avea sa fie folosit si de faraonii egipteni, a fost considerat de arheologi, un animal simbolic al localnicilor din Carpati inca din perioada culturii Hallstatt. Figurarea iconografica a Cavalerului trac mosteneste in reprezentarea arborelui sacru incolocit de un sarpe caracteristica totemica antica din epoca predacica.

Tratamentele radionice

Energia radionica manevrata de preotii daci prin aceste sisteme spiralate putea fi folosita si in scopuri terapeutice. Preotii daci erau recunoscuti ca cei mai buni lecuitori ai lumii antice. Pentru specialistii in terapii radionice din ziua de azi, „podoabele” dacice, bratari spiralate sau sub forma de spirala stransa ca o rozeta sunt tot atatea instrumente radionice cu efect curativ. In practica, obiectivul radionicii este ide a intari sistemul imunitar al omului si de a creste capacitatile organismului de autovindecare , ajutand la inlaturarea influentelor factorilor toxici, influentelor la nivel emotional si psihologic. Totodata, creste potentialul energetic al pacientului, in sensul dobandirii unei stari de bine, nu numai la nivel fizic, ci si emotional, mintal si spiritual. Adica, exact cum se spunea despre vindecatorii daci, acestia lecuiau si trupul si sufletul, altminteri vindecarea nu ar fi fost completa. Radionica sustine ca fiecare persoana dispune de o forta vitala sau camp energetic, care, atunci cand este tulburat, produce manifestari si simptome de boala in corpul fizic. Tratamentele radionice incearca sa alinieze, sa regleze campul energetic personal, actiune cunoscuta ca „normalizare”. Radionica a fost promovata in timpurile noastre de dr.Albert Abrams (1863-1924) si s-a dezvoltat  datorita unor practicieni renumiti precum dr.Ruth Drown (USA), Sir George de la Warr, David Tansley si Malcom Rae (Anglia).

„Ratiile” bratarilor dacice


Una dintre afirmatiile fundamentale ale lui Abrams este ca tot ceea ce exista intr-o forma sau alta are o „semnatura vibrationala unica”. Aceste semnaturi sunt reprezentate in radionica printr-o serie de coduri numerice, asa numitele „rate” radionice. Dr. Albert Abrams considera ca dispozitivele metalice in forma de spirale dublu- concentrice influenteaza  sistemul nervos central. Purtate  ca bratari, pot avea un efect calmant, echilibrand sistemul nervos, inducand o stare de armonie. Cele de aur lucreaza cu cea mai purã si nobilã energie, cea a Soarelui, caruia ii si este consacrat aurul. Inca de pe vremea masagetilor (mileniul II i.C.) se purtau bijuterii spiralate din aur, la maini si la picioare, acestea avand efect benefic asupra organismului. Masagetii, inchinatori exclusiv la Soare, purtau bentite de aur, cu motive serpentiforme si spiralate, cand plecau la razboi. Ca preotii geto-daci cunosteau efectele „bobinelor” ca generatoare de energie vitalã o demonstreaza sofisticatul sistem de pe culmea Caprareata, din incinta sacra de la Sarmizegetusa. Nu se stie cu ce „ratie” radionica lucrau, dar se presupune ca intregul sistem concentra in interior energie radionica din mediul inconjurator, ca apoi sã o emane pentru a insufla razboinicilor „furor heroicus”  sau sa o reverse asupra multimii pentru a o face sa simta energia cosmica.




Bratarile Radionice ale Dacilor
   
 Vezi  mai multe  video    din   cultura




vineri, 9 decembrie 2011

Cal Lane-Brodeuza in metal

Educatie:

1992-1994
Victoria College of Art, Victoria, British Columbia, Canada. Diploma în Arte Plastice,în pictură.

1995-1996
Colegiul Camosun, Victoria, British Columbia, Canada. Clasa de sudura, nivelul "C"

1997-2001
Nova Scotia Colegiul de Arta si Design, Halifax, Nova Scotia, Canada.Sculptura BFA.

2003-2005
Universitatea de Stat din New York, Sculptura.

Experienta:

1996-1997
Sudor pentru Zap sudura, Nelson, British Columbia, Canada.


1997-2005
liber profesionist sudor. Clădire porţi şi mobilier, reparatii nave şi diverse obiecte din oţel şi aluminiu.


1999
Asistent Artist la Sculptorul Ioan Greer,sudare in bronz.


2000
Asistent la Artist Pictor / sculptor.


2001-2002
Asistent pregătitor la Galeria de Artă din Nova Scotia.


2001
asistent pregătitor la Bank of Nova Scotia.


2001-2002
Membru al Consiliului Galerie nivelul ochilor.



2002
Artist în rezidenţă la Galeria de Artă din Nova Scotia.


1997-2001 
Shop Tehnician de metal de la Nova Scotia Colegiul de Artă şi Design. Utilizarea de predare de sudură, tehnici de lucru din metal şi adecvate a instrumentelor de magazin.

2001-2005 
Instructor de lucru in metal  pentru Universitatea Tehnică din Nova Scotia. 
Instrumente de predare de sudare, fierărit şi magazin şi tehnici pentru a studenţii de la  arhitectura.

2004-2005 
Profesor de sculptură la Colegiul SUNY. 
Predarea Sculpturii pentru non-majori. Introducere în materiale, ipsos, lut, beton, metal, silicon. Introducere în practicile contemporane şi teorii.

























Muntii Himalaya


      Himalaya (Hindi, himālaya, pe limba sanskrita hima = zapada und alaya = loc, locuinta) este un munte din Asia, situat la nordul peninsulei Indiei.

Formarea Muntilor Himalaya

       Muntii cei mai inalti din lume cu varful Everest au luat nastere prin ciocnirea placii tectonice indiene cu placa asiatica a podisului Tibet, fiind munti de incretire si prin suprata si inaltimea lor mare, fiind acoperiti tot timpul anului cu zapada, aceasta zona rece, in contrast cu aerul cald de pe coasta pacificului contribuie la formarea musonului.
Sistemul muntos Himalayan a aparut intr-o serie de etape acum 30-50 milioane de ani, fiind format prin miscari puternice ale pamantului, atunci cand placa Indiana s-a ciocnit de placa Euro-Asiatica. Chiar si astazi, muntii continua sa se dezvolte si sa se schimbe, iar cutremurele sunt frecvente in aceasta zona.
 Muntii Himalaya sunt muntii cei mai tineri de pe glob, in acelasi timp si cei mai inalti. Formarea acestor munti a fost in perioada tertiara in urma cu milioane de ani (de aceeasi varsta cu Anzii Cordilieri si Rocky Mountains) prin ciocnirea placilor continentale. S-a constatat ca si in zilele noastre muntii se ridica, cu toate ca sufera o eroziune intensa.
Muntii Himalaya formeaza un arc continuu de aproape 2600 de kilometri in jurul marginilor subcontinentului Indian, de la curbura raului Indus in nord-vest, pana la raul Brahmaputra in est.In nordul acestei centuri muntoase se afla Platoul Tibetan (Qing Zang Gaoyuan). Muntii Himalaya formeaza cea mai inalta regiune muntoasa de pe planeta, avand 9 din cele 10 cele mai inalte varfuri ale acesteia. Aici se intalnesc munti de peste 8000 m inaltime ca Mount Everest (Tschomolungma), Nanga Parbat sau Makalu.Makalu. Dintre cei 14 munti mai inalti de pe glob, patru se gasesc in Muntii Karakorum, din Pakistan situat in partea vestica a Himalayei de exemplu K2. Muntii Himalaya se pot imparti in mai multe masive muntoase in sud Lantul muntos Siwalik, care este mare parte impadurit in partea nordica, mai departe in sud se inalta Himalaya-inalta. In nord sant vai largi a raului Tsangpo, mai avale in sud denumit Brahmaputra) cu afluentii situati in Transhimalaya.












        Hymalaya partea muntoasa si de podis este regiunea de unde izvoresc fluviile cele mai mari din sudusl Asiei ca: Fluviul galben, ce curge pana in apropierea Pekinului varsandu-se in Marea Chinei, Jangtse cu varsarea in mare la Shanghai),, Irrawaddy, ce curge prin Burma, Mekong, ce traverseaza Laos si Kambodscha pana in regiunea orasului Hồ-Chí-Minh din sudul Vietnamului. La fel fluviul Ind ce strabate Pakistanul de la nord la sud, sin in estul Pachistanului fluviul deja amintit Brahmaputra. Fluviile deja amintite curg aproape paralel. Gangele insa izvoreste din Muntii Garhwal situati la sud-vest de Himalaya. Statele existente aici sunt: in sud Nepal, Bhutan, in nord podisul Tibet (partea chineza a podisului), la fel India si Pachistan in sud, sud-vest.
 Clima

        Muntii Himalaya influenteaza climatul peninsulei Indiene, aparand-o de masele de aer rece din Asia centrala. Sistemul exercita de asemenea si o influenta majora asupra musonului si a modului in care cad ploile.

 In munti, clima variaza in functie de inaltime si locatie.
In sud, ea este subtropicala, cu temperaturi medii de 30 grade C in timpul verii si de 18 grade C in timpul iernii, in vaile din centru ea este temperat-continentala, cu temperaturi medii in timpul verii de 25 grade C si ierni mai reci, iar in zonele mai inalte din Himalaya temperatura medie este de 18 grade C, iar iernile au temperaturi sub punctul de inghet. La inaltimi de peste 4800 m, clima este foarte rece, iar zona este permanent acoperita de zapada si gheata. In zona de est a muntilor ploua des, in timp ce partea de vest este mai uscata.

Vegetatie

          Vegetatia este influentata de clima si altitudine. In trecut, aproape toata zona sub-Himalayana era acoperita de paduri tropicale. Cu cateva exceptii, cea mai mare parte din aceasta padure a fost taiata pentru cherestea sau pentru a face loc terenurilor agricole. In zona centrala a Muntilor Himalaya, la inaltimi cuprinse intre 1520 m si 3660 m, vegetatia naturala consta din multe specii de pin, stejar, plop si nuc.

           O mare parte din aceasta zona a fost despadurita, padurile ramanand doar in zone inaccesibile, sau pe pante abrupte. Vegetatia alpina ocupa zone mai inalte ale muntilor chiar sub zona zapezilor vesnice si include arbusti, muschi, licheni, si flori salbatice. Aceste zone sunt folosite in timpul verii pentru pasunat.In zonele mai inalte ale muntilor se intalnesc cerbi, capre salbatice, lupi, si leoparzi de zapada.








joi, 8 decembrie 2011

Diego Riviera-Pictor muralist


 Diego Rivera  (8 decembrie 1886 –  24 noiembrie 1957).
Diego Rivera a fost un pictor muralist mexican, activist comunist, sotul celebrei pictorite Frida Kahlo, cu o personalitate și un magnetism aparte. Stilul simplist și coloritul viu al lucrărilor sale au fost mult influențate de arta si cultura Aztecă, de  frecele Renascentiste italiene, precum și de întâlnirea cu Picasso, rezultănd un stil personal inconfundabil. Rivera si-a aratat angajamentul fata de cauza socialista in propriile picturi murale si a fost unul dintre fondatorii Partidului Comunist Mexican.
.
Diego Rivera Maria si fratele sau geaman Carlos s-au nascut in Guanajuato, la 8 decembrie 1886. Mai putin de doi ani mai tarziu fratele sau a murit. Parintii lui Diego au fost Diego Rivera si Maria Barrientos de Rivera. Tatal sau a lucrat ca profesor, editor pentru un ziar si inspector de sanatate. Mama lui a fost medic. 
Diego a inceput sa deseneze la varsta de trei ani. Tatal sau i-a construit putin mai tarziu un studio. Copil fiind, Rivera a fost interesat si de trenuri si de masini si a fost poreclit "inginerul". Familia lui s-a mutat la Mexico City, Mexic, in 1892.
In 1897 a inceput sa studieze pictura la Academia de Arte Frumoase din Mexico City. Instructori sai au fost Andrés Ríos, Félix Para (1845-1919), Santiago Rebull (1829-1902), si José María Velasco (1840-1912). Para i-a aratat lui Rivera arta mexicana, care era diferita de arta europeana. Rebull l-a invatat ca un desen bun este baza unei picturi bune. Velasco l-a invatat cum sa creeze efecte tridimensionale. El a fost, de asemenea, influentat de activitatea lui José Guadalupe Posada (1852-1913), care au produs scene din viata de zi cu zi a mexicanilor, gravate pe metal.
Diego Rivera a studiat pentru o perioada de cincisprezece ani (1907-1922) in mai multe ţari europene (in special in Spania, Franţa si Italia), unde a devenit interesat de arta avangardista.
In 1911, Diego Rivera se muta la Paris. Dupa ce l-a cunoscut pe Picasso, Riviera si-a schimbat orientarea spre cubism, lucrand sub influenta lui Juan Gris si George Braque. Dupa ce a studiat frescele renascentiste intr-o calatorie in Italia, s-a reintors in Mexic in 1922 unde a realizat picturi murale ce surprindeau aspecte din viata si istoria oamenilor de acolo.
Frescele sale pe pereti foarte mari au avut un rol important la infiintarea Renasterii Murale mexicane. Intre 1922 si 1953, Rivera a executat picturi murale  in Mexico City, Chapingo, Cuernavaca, San Francisco, Detroit si New York .



Unele dintre cele mai faimoase picturi murale ale lui Rivera sunt expuse la Scoala Nationala de Agricultura din Chapingo near Texcoco (1925-1927), in Palatul Cortes din Cuernavaca (1929-1930), si Palatul National din Mexico City (1929-1930, 1935); "Detroit Industry"(1932-1933) de la Institutul de Arte din Detroit.