sâmbătă, 31 martie 2012

Ion Theodorescu Sion

Ion Theodorescu Sion (2 ianuarie 1882, Ianca, judeţul Brăila-31 martie 1939, Bucureşti), pictor român.
A urmat cursurile Școlii de Belle Arte din București, iar între anii 1904 - 1907 a studiat la Academia de Arte Frumoase din Paris, unde a ajuns cu o bursă acordată de Ministerul de Război. În capitala Franței, pictorul i-a avut ca dascăli pe Jean-Paul Laurens și Luc Olivier Merson. În anul 1909, a venit și prima recunoaștere a talentelor sale artistice, pictorul primind Premiul al II-lea la Ateneul Român, iar cinci ani mai tîrziu a vernisat prima sa expoziție personală.


Ion Theodorescu –Sion a făcut călătorii de studii în Anglia, Belgia, Algeria, Olanda, Italia, Franța etc. În acest timp, a publicat și desene satirice în revistele „Furnica”, „Zavera” și „Nea Ghiță”. Ea fost profesor la Academia de Arte Frumoase din București și a făcut parte din comitetul de constituire al Societății Artiștilor Plastici.



A luat parte la luptele din timpul războiului de întregirea neamului și a fost unul din artiștii mobilizați de Marele Cartier General pentru a crea opere cu subiecte din război, pentru a contribui la înființarea unui Muzeu Național, fiind, totodată, și membru fondator al Asociației "Arta Română" din Iași. A făcut parte din grupul artiștilor care au decorat interiorul Palatului Regal, care actualmente este sediul Muzeului Național de Artă al României[2].
Lucrările sale au fost expuse la Saloanele Oficiale, la manifestările Societății „Tinerimea artistică”, Asociației „Arta Română” și în sălile Ateneului, Universul, Dalles etc.



În perioada interbelică, Ion Theodorescu-Sion a avut atribuțiuni de inspector al Ministerului Artelor, în direcțiunea Artelor, condusă de Ion Minulescu.

În anul 1923, plasticianul a fost decorat cu Ordinul "Coroana României" cu grad de Ofițer, primind și medalia "Bene Merenti". În același an, pictorul a venit pe litoralul Mării Negre, unde s-a dedicat pictării și ilustrării acestui spațiu. 
Ion Theodorescu-Sion a ilustrat volumul „Satul meu” de Ion Pillat, iar ultima sa expoziție personală a avut loc în anul 1937.
„Evocări istorice sau viziuni de basme, alături de priveliști realiste, denotă o bogăție de teme, o preocupare de a nu se repeta, o varietate de subiecte care îi fac un loc aparte în plastica noastră. Departe de a fi un primitiv, el rămîne un rafinat, un exponat sincer al pământului românesc, un călător în lumi legendare, un tradiționalist cult, care știe să-și transfigureze modelele, dîndu-le viață, de actualitate stringentă și de profilări în eternitate.”
—Victor Eftimiu






56 de lucrări de pictură și grafică semnate de Ion Theodorescu-Sion se află în patrimoniul Muzeului Brăilei.




video


vineri, 30 martie 2012

Podul Natural de la Ponoarele,Jud.Mehedinti

Una dintre cele mai frumoase zone din judetul Mehedinti este zona Ponoarele.



Podul Natural de la Ponoarele este al doilea ca marime din Europa (60 m lungime si 9,7 m latime) si singurul pe care se poate circula, pe deasupra sa trecand soseaua Baia de Arama - Baile Herculane .
Surparea unei portiuni din tavan a dat nastere Podului Natural. Lungimea galeriilor depaseste 5000 m.
Aparitia sa este subiectul mai multor legende. Una dintre acestea spune ca, demult, aici locuia Necuratul, chiar in pestera Ponoare. Saturandu-se de raul pe care acesta il facea, oamenii i-au cerut lui Dumnezeu sa-i scape de el. Astfel, Dumnezeu a lovit cu palma tavanul pesterii si acesta s-a prabusit peste intrare. Se spune ca pe aceste meleaguri salasluieste Diavolul, iar el face ca masinile ce trec pe pod sa ramana fara frane si sa cada in prapastie. Doar ca Dumnezeu nu-l lasa sa-si faca mendrele si, chiar daca s-au produs accidente in acest fel, masinile s-au facut praf, dar oamenii au ramas nevatamati.
Podul lui Dumnezeu de la Ponoarele, unul dintre cele trei (unele surse spun ca ar fi patru) din lume si al doilea ca marime din Europa, aflat in circuitul rutier pana in vara lui 2011, are 30 de metri lungime, 13 metri latime, 22 metri inaltime si 9 metri grosime, fiind singurul pod natural din Romania. Podul este inclus in categoria monumentelor naturale foarte rare. Pana in anul 2011, podul facea parte din DJ 670, drum care leaga Baia de Arama de Drobeta Turnu Severin, dar autoritatile au luat decizia de a proteja aceasta minunatie a naturii dupa problemele mari din 2009, si au reusit sa devieze traseul pe o ruta ocolitoare nou construita, iar pe pod sa se circule doar cu bicicleta.

video

Nicolo Paganini

Niccolò Paganini (n. Genova, 27 octombrie 1782 - d. Nisa, 27 mai 1840) a fost un violonist, violist, chitarist și compozitor italian. Este unul din cei mai faimoși virtuozi ai viorii și este considerat unul dintre cei mai mari violoniști din toate timpurile, având o intonație și o tehnică inovativă perfecte.
Înainte de a deveni un virtuoz, aflat permanent în turnee, Paganini a fost angajat ca violonist la proaspăt înființata "Orchestră Națională" din Lucca. Din cauza dificultăților materiale prin care trecea orașul, orchestra a fost desființată la scurt timp. În 1805, Napoleon i-a atribuit principatul Lucca surorii sale, Elisa Bacchiocchi, care, în 1806 l-a invitat pe Paganini să se angajeze în orchestra de cameră a Curții, ca al doilea violonist. După ce și această orchestră a fost desființată, Paganini a devenit membru al cvartetului de coarde al familiei ducale și a început să-i dea lecții de muzică tânărului prinț și să dirijeze spectacole de operă. În 1809, invocând motive personale, Paganini a părăsit activitățile din Lucca, și a început o viață de turnee.

video
video