sâmbătă, 12 mai 2012

VITTORIO CONSTANTINI

Cel ce se joaca cu sticla incinsa de parca ar fi orice, mai putin materialul incandescent ce l-ar putea desfigura, se numeste Vittorio Costantini si este un sticlar renumit pentru mini-sculpturile sale. Se inspira din natura si spune in sticla povestile minunate ale insectelor multicolore, fluturilor, pasarilor, pestilor si florilor. Operele sale sunt de-o acuratete incredibila a formei si detaliilor.
Vittorio Constantini este un poet care vorbeste despre natura, prin sticlă. El s-a născut în Italia în 1944, la Burano, o insulă în apropiere de Murano. Tatăl său a fost pescar şi mama lui o filatoare de dantelă, la fel ca majoritatea locuitorilor de Burano. La vârsta de unsprezece ani, Vittorio a început ucenicia la cuptor. Munca in creerea sculpturilor a fost mai întâi un hobby, cu care si-a ocupat timpul liber. În 1973, el a deschis studioul său din Veneţia, şi de atunci sa concentrat pe munca cu flacara.
La o vârstă fragedă în Burano, Vittorio si-a dezvoltat o fascinaţie pentru natură, mai ales realizand creaturi mici. El a recunoscut că fiecare dintre ele au lumea lor proprie în Univers. Dincolo de examinarea anatomia a creaturilor sale iubite, Vittorio a petrecut o lungă perioadă de timp cu studiul habitatelor lor şi a ciclului de viaţă. Această auto-educaţie a fost vitală pentru infuzia de viaţă în Animalele de sticlă pe care le creează.
Insectele multi-colorate, fluturi irizati, varietatea mare de păsări, peşti, scoici, flori colorate şi pe care el revarsa energiile sale ilustrează dragostea lui pentru ecologie a lagunei veneţiene şi abilităţile sale tehnice unice. Corpul unei insecte este format din 21 de segmente care trebuie să fie alipite. Pentru a vedea dexteritatea lui  Vittorio în coordonarea rapida a Sticlei, Flacarii si Cuptorului este o experienţă unică. Piesele sale sunt făcute cu un zel de entomolog şi sunt atât de realiste, ca ar putea fi utilizate pentru predare sau pentru a cristaliza Natura într-un muzeu.
Munca lui Constantini a fost prezentată în muzee din întreaga Italia şi în diferite colţuri ale lumii: Palazzo Grassi şi Palazzo Ducale din Veneţia, Muzeul de Istorie Naturală din Bologna, Muzeul de Artă veneţiană în Otaru, Japonia, Muzeul Oceanografic din Monaco şi în Muzeul de sticla Corning în New York. El a participat la Exponatele importante în Chicago (SOFA), Londra, Paris şi Dusseldorf şi activitatea lui se face prin galerii doar câteva exclusive în Statele Unite ale Americii şi   în Japonia.




































video

vineri, 11 mai 2012

TARA LUANEI

Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi timpuri, in geografia sacra a lumii. Este vorba de o geografie ale carei coordonate ezoterice au fost stabilite in vremurile de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant domneau zeii, dupa cum ne transmit toate mitologiile lumii, incepand cu cea sumeriana, considerata cea mai veche. Coordonatele respective includeau zone unde se manifestau anomalii magnetice, zone cu potential energetic care se manifesta in plan fizic si spiritual, numite de catre expertii in parapsihologie "perimetre energo-informationale". In astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza, calatorind in spatii atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati necunoscute, iar subsolurile sunt intotdeauna bogate in zacaminte de mare interes. Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt foarte "apasati" de incarcatura energo-informationala existenta in asemenea zone geografice sacre, de care Romania este plina. Este suficient sa citesti "Dacia preistorica" a lui Nicolae Densusianu ca sa ai dimensiunile geografiei sacre ale tarii noastre.

Colţenii ştiu că pe locul în care şi-au ridicat ei casele a fost cu mii de ani în urmă Ţara Luanei. "Se zice că Luana era o fată foarte frumoasă, care a căzut din cer şi s-a îndrăgostit de un om din aceste locuri. Tot ea i-a învăţat pe localnici să-şi sape chiliile de pe Culmea Martiriei, să se ascundă acolo în vremuri grele, dar şi medicina ori scrisul".
Dar mai e şi altă legendă. Bătrânii mai ştiu şi azi de berbecul cu lâna de aur. Se spune că argonauţii l-ar fi căutat în Ţara Colhideei. Curios e că povestea asta face parte din mitologia greacă, dar, în vremuri îndepărtate, zona chihlimbarului de Buzău s-ar fi numit Colhi, de unde a venit povestea Colhideei.
Exista o tradiţie care s-a pierdut în negura vremurilor. Se spune că strămoşii colţenilor purtau la gât o bucată mică de ambră, să le aducă noroc. La nuntă sau la botez, localnicii ofereau copilului ori mirilor, după caz, o fărâmă din bogăţia pământului. Dar lucrurile sunt şi mai serioase.
10 km sunt cam până la Poiana Cozanei, unde se află primul şi cel mai important vestigiu, Chilia lui Dionisie Torcătorul.
Mai întâi ajungi la Bisericuţa lui Iosif, atestata documentar din anul 1587, o chilie extrem de interesantă, sculptată într-un perete oblic, cu suprafaţa extrem de dreaptă.

Următoarele vestigii rupestre au fost Agatonul vechi şi Agatonul nou, de la care am urcat apoi şi la Crucea Spătarului, o cruce foarte mare de piatra care a fost sculptata la baza muntelui şi cărată până aici în creastă.


Chilia lui Dionisie Torcătorul, cea mai interesanta dintre chilii.În ea se urcă pe o scară din lemn, care da ceva emoţii pentru că nu e fixată şi nu ofera deloc un sentiment de siguranţă.
Se spune că în timpul atacurilor tătarilor sau ale altor cotropitori, toată populaţia satului se refugia în această chilie şi trăgeau scara după ei. La cât era de mic spaţiul înăuntru, trebuie sa fi fost mare înghesuială aici…
Muzeul Chihlimbarului din Colti 

Acesta se afla intr-o casa donata de catre unul dintre localnici, cu o singura conditie: pastrarea stilului arhitectonic al locului. Si intr-adevar, cladirea muzeului este primitoare ca o casa taraneasca, simpla si eleganta in acelasi timp. La parter se afla un magazin unde se pot admira si de unde se pot cumpara bijuterii din chihlimbar natural, provenit din zona Colti si prelucrat la Baia Mare. Deasupra, la etaj, se gasesc trei camere unde sunt expuse obiecte din chihlimbar, dar si bulgari neprelucrati, in stare naturala. Se pot vedea si instrumente de prelucrare a chihlimbarului. Mansarda muzeului nu este deschisa accesului vizitatorilor: aici a fost o expozitie etnografica, insa din cauza faptului ca s-a stricat acoperisul si incaperile s-au deteriorat in timp, acum incaperile sunt inchise.
Desi parerile legate de muzeu sunt impartite pe net, unii spunand ca nu ai ce sa vezi, noua ne-a placut foarte mult si ne-am bucurat sa am putut vedea chihlimbar de toate formele, marimile si culorile, atat prelucrat cat si bulgare.
Chihlimbarul este o rasina fosila provenita din unele specii de pin (pinus succiniferia) avand culoarea caracteristica galben ca mierea sau ca ceara, fiind uneori brun-roscat sau verde-negru. Se topeste la temperaturi de 300 gr.Celsius, arde cu flacara, se dizolva in agenti solventi organici si se electrizeaza prin frecare. Prezinta incluziuni diverse (gazoase, pamantoase, lichide, insecte, plante fosile) bine conservate, fenomen ce s-a produs acum 60-40 milioane de ani.
Lentila de chihlimbar a Luanei(legenda)
Celebra lentila de chihlimbar ar fi de marimea unei coroane regesti ( un oval asa de mare !); este posibil sa fi existat altfel de norme prin care se da valoarea chihlimbarului in trecut . Aceasta legenda legata de lentila statorniceste faptul ca Luana era persoana feminina, nemaritata in momentul cand a ajuns pe aceste plaiuri. I-a invatat pe localnici atat de multe incat acestia , dupa un numar de ani , i-au daruit obiectul slefuit – mai mult sa arate ca si ei se pricep la ceva, fara sa banuiasca puterile de ajutor intru” tamaduire: bucuria darului primit s-a intors ca fapta de bine dinspre Luana catre localnici; culoarea materialului – galben foarte deschis ( spre alb… Luana din aceasta legenda era blonda !) si felul maiestrit in care era slefuita lentila, poate si modul in care era tinuta in momentul in care persoana de studiu era privita , toate acestea faceau ca aura de dincolo de lentila sa fie vizibila: in perfectiune monumentala cand subiectul era sanatos , sau cu neregularitati in anumite locuri daca subiectul avea betesug. Luana folosea pentru un anume ritual praf de nuanta aceasta galbui spre alb … dizolvat … si cu asa ceva isi intretinea parul de l-a avut pentru totdeauna acoperit cu horbota de bulbucei si inele. Legenda spune ca de aceiasi nuanta era si cel din lentila principala ……lentila avea maner … tot din chihlimbar….maner strapuns de un tunel , spre partea dinspre mana ce tine piesa se termina cu un fel de semisfera de o alta nuanta decat manerul si manerul si el de o alta nuanta . Un alt tunel intra in ghiventul semisferei si chiar in semisfera. Rostul acestor tuneluri : la cea mai mica rotatie a intregului , fiind modificat unghiul de incidenta, apar ... ape ... , altii le-au numit ... flacari ... in manerul de chihlimbar, iar la o rotatie continua se creeaza un fel de dans: dansul focului in chihlimbar; lentila - chihlimbar provenind din bulgare masiv. Alte legende ( laterale !) vorbesc de existenta altor douasprezece lentile mici ce formau suita pentru lentila principala, dar fiecare avea o alta nuanta si era folosita cu un scop diferit decat celelalte. De exemplu o lentila mica avea nuanta negru - verde , bineinteles de cea mai mare valoare; se zice ca prin aceasta lentila mica erau privite ( pentru interpretare ) flacarile focului ce insotea un anume sacrificiu. Fiecare lentila mica avea cate un rol ( unic !) , iar lentila mare, facuta din chihlimbarul cel mai putin valoros – cerut pentru transparenta necesara !) folosea la a fi vazuta aura cuiva. Ramane sa ne uimim ce maiestrie aveau acei meseriasi .
Manerul era strapuns de un tunel cu forma de prisma octogonala regulata, muchiile laterale fiind desavarsite in unghiurile octogonului regulat si faptul ca manerul este strapuns, culoarea chihlimbarului, oglindirea reciproca a fetelor se zice ca se formau imagini imposibil de descris, trebuie sa privesti.
Rama lentilei se compune din douasprezece bucati de forma cilindrica asa de fin slefuite la capete ca numai nuantele diferite ale chihlimbarului fac posibil sa descifrezi locul de imbinare. Prin inima ramei trece tunel tot de forma cilindrica; rama este incorsetata in vergele rasucite de chihlimbar care urmeaza in spirala forma ovoidala a intregului.
Luana i-a invatat pe localnici arta vindecarii: legenda spune ca dicta remediul pentru fiecare caz in timp ce privea prin lentila mare, numai daca era simtita nevoia mai erau cercetate si alte lentile satelit.
Despre cum pastrau asemenea odor … ne putem numai imagina daca facem comparatie ( respectand proportiile cuvenite …) cu felul in care < isi pastra > fluierele , cele sapte cavale si piatra de rasfug nea Zaican ( baciul - al batran ! - aveti descrieri in cateva postari din acest blog .. ).
Despre forma lentilei mari, despre lentilele mici, marimea manerului fata de cea a ovalului propriu-zis, culorile din ovalele mici fata de ovalul mare, halucinatiile create de lumina lovind obiectul --- totul era prins in desavarsita armonie si , nestiind ce cuvinte sa folosesti spuneai numai atat: ... ce minune ! ....
Multi cauta ( la suprafata ) chihlimbar si mai toti acesti cautatori cunosc legenda lentilei; nu ii tenteaza valoarea chihlimbarului sau a ansamblului … ceea ce produce inversunare este faptul ca Luana a tinut in mana acel maner si … dupa ea … mai toti regii si marii preoti ai pelasgilor, tracilor , geto-dacilor … se zice ca chiar unii domnitori au gustat fericirea de a atinge asa ceva. Pentru ca suntem pe taramul vorbelor vorbite , ultimul Mare ce ar fi atins obiectul a fost Cuza ( care a vizitat in mare secret zona !), calugarul pastrator ( al religiei vechi ) iar fi vorbit privind prin lentila si de cele trecute , si de cele prezente , si de cele viitoare cu asa exactitate rece a limpezimii incat domnitorul ar fi oftat la sfarsitul expunerii : ... asa minune , mai rar ! ...
Realitatea vine cu un sambure sa confirme legenda: in plina epoca a reformelor ( si secularizarea) Cuza sustine in acelasi timp constructia unei biserici noi in satul Muscelul Caramanesti ( locasul exista azi ); mai mult: tine ca pictura sa fie cea de la Agapia ( Grigorescu a mai pictat si Zamfira si Caldarusani ) si sunt aduse calfele lui Grigorescu ( doi frati ) ; totul este pictat pe lemn de tei. In interiorul acestei biserici ai senzatia ( normala !) ca te afli la Agapia.
Legenda isi termina firul ( atat cat este insailat pana in prezent ! ) in felul acesta: lentila s-ar afla in deja celebra ascunzatoare ( chilie ) plina ochi cu chihlimbar nemurit in bulgari ( neprelucrat) sau in alte minuni. Cel care ar descoperi asemenea comoara … ar trebui sa aiba grija … lentila de chihlimbar a Luanei valoreaza cat greutatea in aur a Carpatilor de Curbura.

Luana era o fata foarte frumoasa, venita din cer intr-un car de foc. S-a indragostit de un locuitor de aici si a ramas in locurile astea. I-a invatat pe oameni scrisul, cititul, medicina, si le vindeca bolile cu apa vie si apa moarta. 
Dar fostul ei iubit a descoperit unde se afla si a pornit razboi impotriva localnicilor. Luana i-a invatat sa se ascunda in stanca, deoarece numai acolo vor scapa de trambele de foc aruncate de dusmani. Asa se explica multimea de asezari rupestre in zona Carpatilor de curbura, in special la Colti-Bozioru. Platoul Martirei! Locul fabulos in care inotasem prin flori de camp, in calatoria facuta in vara. Iar stancile in care s-au ascuns oamenii ca sa scape de trambele de foc sunt stancile din poiana Cozanei! Acolo, la Fundul Pesterii, vazusem pe pereti desenate multime de pumnale, varfuri de sageata si de lance orientate cu varful in sus, intre care erau figurate zeci de linii. Profesorul Vasile Boroneant spune ca sunt pumnale de tip akinakes, tipice perioadei sec. VI-IV inainte de Hristos. Imaginea este impresionanta, si parca ilustreaza, intr-adevar, un atac, un razboi, poate chiar trambe de foc. 
Povestea soarelui este cu adevarat stranie, si ar putea sugera existenta unei surse de energie care presupunea o tehnologie foarte avansata pentru vremea aceea. Ce sa inteleg din aceste legende? Ca in aceasta regiune cu energii ciudate s-au stabilit, candva, niste fiinte venite poate din alte lumi, posesoare ale unor tehnologii inaintate? Stratul de arsura a fost confirmat de unii cercetatori, dar nicaieri nu s-au facut sapaturi arheologice. De altfel, Fundul Pesterii este incadrat in Lista Monumentelor cu datarea in sec. XVI-XIX!

Lacul Mociaru

In Poiana Cozanei, din Tara Luanei, un inestimabil complex megalitic : Pestera lui Dionisie Torcatorul
Complexul megalitic vazut frontal, din lateral stanga. In partea cealalta, aprope de varf, se afla Pestera lui Dinisie Torcatorul. Deosebit interes prezinta si masivul megalitic, de vis-a-vis! Wow! Observati cei doi giganti megalitici, Face to Face!
La o inaltime considerabila, de peste 4 m,distingem intrarea in Templul Megalitic, numit azi Pestera lui Dinisie Torcatorul.
Sa o luam cu privitul ... de la baza! Observati cu atentie, inclusiv inciziile in piatra. 


 Dimensiuni ciclopice. Perfectiunea formelor si exactitatea taierilor, dau de gandit!

Scara de urcare. Dar ... deosebit interes, observati dincolo de scara, taiat "dintr-o lovitura", semnul universal al ... "cobrei" (sarpelui)
Doua elemente exceptionale: usa de acces in templul megalitic, perfect taiata, desi grosimea zidului monolitic din piatra este enorma!  Atentie acum, spre dreapta: inca un chip uman stilizat!
Imagini din interiorul templului megalitic numit azi: Pestera lui Dionisie Torcatorul






video