sâmbătă, 19 mai 2012

Casa cu lei-Constanta


Casa cu Lei este una dintre clădirile emblematice care se găsesc în zona Peninsulă din Constanţa. Povestea acesteia, mai puţin publică, a fost dezvăluită de un senior, în cele ce urmează.
Numele celui care a trăit toată viaţa în peninsulă şi era fascinat de ceea ce se petrecerea în lumea mondenă a veacului trecut nu va fi dezvăluit, însă amintirile lui din tinereţe ne fac să realizăm că nu era cu nimic diferit faţă de acum. În primul rând, Casa cu Lei era construită ca reşedinţa unui armean, Dicran Emirzian, un om foarte bogat, care trăia din negoţ, după cum îşi aminteşte bătrânul din poveştile auzite. Acesta şi-al aminteşte doar pe Bebi, fiul lui Dicran, care a locuit până în anii 40 în casa tatălui. În acea perioadă, în Casa cu Lei era linişte ziua şi rumoare noaptea, când, după cum spune bătrânul, aveau loc petreceri private. În fiecare seară, intrau doamne care îşi fereau identitatea de privirile celorlalţi, ajungând apoi şi domni, întotdeauna pe jos, printre străduţe, pentru a nu fi văzuţi de soţii. Pe atunci tânăr, povestitorul nostru a reuşit să identifice multe dintre personajele vremii care intrau în "casa de toleranţă" şi ieşeau câteva ore mai târziu, printre acestea figuri cunoscute de comercianţi armeni, dar şi magistraţi, avocaţi. Se spune că cel mai mare colecţionar de artă din România, Krikor Zambaccian, când avea 18 ani, în 1907, a fost impresionat de colecţia adăpostită în Casa cu lei de Lazăr Munteanu, preşedintele Tribunalului din Constanţa. "Într-o zi, zărind prin fereastra locuinţei domnului preşedinte nişte picturi, am rugat pe îngrijitoarea casei să-mi permită să privesc puţin acele tablouri prin deschizătura uşii. În urma acestei indiscreţii, mă simţeam vinovat faţă de domnul preşedinte şi treceam cu sfială pe lângă dânsul", povestea Zambaccian, în "Însemnările unui amator de artă". Bătrânul auzise însă de la tatăl său, care lucra la una dintre casele din preajma Casei cu Lei, că Zambaccian era atras în primă instanţă de picturi, însă mai atrăgătoare erau domniţele care se plimbau agale pe actuala stradă Nicolae Titulescu, unde se afla şi Hotelul dAngleterre, ulterior Hotel Intim, motiv pentru care Zambaccian îşi petrecea foarte mult timp în acele locuri. Adevărate sau nu, poveşti mult mai picante se ascund în spatele acestei Case cu Lei, pe care bătrânul o numea simplu: bordel.

Este o clădire impunătoare, construită în 1897, în al cărei stil se amestecă elemente preromantice şi genoveze. Şi-a luat numele de la cele patru coloane pe ale căror capiteluri tronează câte un leu. Restaurată, clădirea adăposteşte din 1978 cochetele saloane ale restaurantului Casa cu Lei. Acum, un mare lacăt la uşă şi un afiş îi anunţă pe curioşi să păstreze distanţa.
 Aflăm,că edificiul, „în stil eclectic nuanţat cu elemente de renaştere şi baroc elveţian”, a fost, în 1921, sediu de bancă. Aici a locuit fiul lui Dicran Emirzian, Bebi, până în 1941, după care casa a fost închiriată până în 1950, când a fost naţionalizată.
Pe baza unor argumente stilistice şi arhivistice, se avansează numele lui Ion D. Berindei ca arhitect al construcţiei. 
Însuşi marele colecţionar Krikor Zambaccian, pe când avea 18 ani, a fost impresionat de colecţia adăpostită în Casa cu lei de Lazăr Munteanu: „În 1907, pe când Zambaccian avea doar 18 ani, a intrat vrăjit în apartamentul unde era etalată colecţia pe care o văzuse prin geam. În anii săi de formare, colecţia Lazăr Munteanu, coborâtă parcă dintr-un basm oriental, a constituit modelul, desprins de contingent, pe care îl va întrupa el însuşi, după ezitări şi abateri, mult mai târziu”, 
Colecţionarul Lazăr Munteanu, secretar general în Ministerul Justiţiei, iar apoi judecător la Înalta Curte de Casaţie, s-a dedicat unor mari pictori precum Luchian, Tonitza, Petraşcu, şi, mai ales Pallady. Era nepotul doctorului Nicolae Kalinderu, posesor al unui număr impresionant de opere semnate de Nicolae Grigorescu. 
Faţada casei este orientată către piaţa Ovidiu, cu trufia iluzorie de a putea fi contemplată din multiplele ei unghiuri, iar laturile clădirii alcătuiau aliniamentul celor trei străzi ale căror colţuri le delimita: Titulescu, Dianei şi Ovidiu. Faţada principală spre strada Dianei este ritmată pe verticală prin cele patru coloane de ordin colosal, cu socluri înalte de piatră. Fusul lor are suprafeţe cu caneluri şi inele plate, în alternanţă: capitelele din piatră sunt decorate sub cornişa pe console, cu ove, brâu cu frunze de laur, volute, palmete, frunze de acant şi cartuş, susţinând patru lei, aşezaţi la rândul lor pe socluri înalte.
Casa cu lei, sau, mai degrabă, Casa cu L, grupul „EI” abandonând, între timp, echipa, este încă unul dintre simbolurile părăsite ale Constanţei. 
De pe soclurile înalte, leii, fisuraţi de trecerea timpului, îşi păstrează grandoarea, chiar dacă aproape nimeni nu-şi mai ridică ochii către ei.














video


Edificii din Dobrogea ce merita vizitate

Dobrogea este o regiune din Romania bogata in edificii, situri arheologice si ruine daco-romane ce merita vizitate. In drumul spre litoral, nu ezitati sa faceti cateva opriri pentru le a vedea. Iata cateva dintre cele mai importante monumente, atat din punct de vedere istoric, arhitectural si cultural, cat si turistic.


Casa cu lei, Constanta
Casa cu lei din municipiul Constanta a fost construita in prima parte a secolului al XX-lea. Cladirea este realizata intr-o combinatie de stiluri arhitecturale (renascentist si baroc elvetian), cu o fatada decorata cu coloane si diverse elemente ornamentale (volute, frunze de laur, acant si cartus) si patru lei asezati pe socluri din piatra.
Edificiul are un aspect somptuos, impunator si este foarte bine prezervata. De-a lungul timpului, a servit ca sediu pentru o banca, ca locuinta, apoi a fost nationalizata. Asadar, daca ajungeti in Constanta, nu ocoliti Casa cu lei de pe strada Titulescu.

Tropaeum Traiani, Adamclisi

Tropaeum Traiani se afla in comuna Adamclisi, in judetul Constanta. Este un important monument triumfal roman, construit intre anii 106-109 in cinstea Imparatului Traian. Edificiul a fost ridicat pentru a celebra victoria romanilor asupra dacilor din 102.
Monumentul a fost reconstituit in 1977 de catre arheologi dupa modelul originalului si este format dintr-o baza cilindrica, deasupra careia se afla un acoperis conic, din care se ridica partea hexagonala. In varful edificiului se afla armura cu cele patru scuturi.
Muzeul din complex adaposteste in prezent fragmente din edificiul original. Alaturi de monumentul Tropaeum Traiani, din ansamblul de la Adamclisi mai facea parte si un altar funerar si un mausoleu.

Manastirea Colilia
Manastirea Colilia a fost construita de germanii din zona in localitatea Colilia din judetul Constanta. A fost initial o biserica evanghelica, apoi a fost abandonata insa, ulterior, a devenit manastire ortodoxa de maici in urma reconstructiei din anul 2006.
Etnicii germani stabiliti la Colilia la inceputul secolului al XX-lea au ridicat biserica dar, dupa retragerea acestora inapoi in Germania in anul 1942, lacasul de cult a ramas abandonat. Transformat deja intr-o ruina, degradat de intemperii si de trecerea vremii, edificiul a fost readus la viata in 2006, cand, pe ruinele vechii biserici, a fost construita o manastire ortodoxa. Biserica manastirii poarta hramul „Intrarii in biserica a Maicii Domnului".

Cetatea Enisala
In apropiere de Babadag se ridica Cetatea Enisala, o fortareata construita pe vremea Imperiului Bizantin ale carei ziduri s-au pastrat pana in zilele noastre. Cetatea poate fi vizitata contra unei taxe de acces modice de doar 2 lei.
Pe langa zidurile care par a sfida trecerea timpului, puteti admira si peisajele locului. De pe dealul pe care e amplasata cetatea aveti vizibilitate catre Marea Neagra, Delta Dunarii, intreg Podisul Babadag si Lacul Razim.

Geamia Gazi-Ali-Pasa, Babadag
Orasul Babadag ofera turistilor cateva obiective importante pentru zona Dobrogei. Unul dintre ele este geamia Gazi-Ali-Pasa, ridicata in anul 1609. Alaturi de ea, se afla mausoleul celui ce a construit geamia, Gazi Ali Pasa, si cismeaua Kalaigi.
In oras mai pot fi vizitate mausoleul lui Sari Saltuk Dede si monumentul construit in memoria eroilor cazuti in Primul si cel de-al Doilea Razboi Mondial.