vineri, 24 mai 2013

Federico Andreotti

Federico Andreotti, pictor italian , s-a născut la Florența și a primit formarea sa artistică la Academia din Florenta . Aici a studiat cu Enrico Pollastrini (1817-1876), președinte al Academiei, și Angiolo Tricca (1817-1884). Studiile sale academice l-au pregătit bine pentru subiectul ales:lucrări istorice figurative stabilite în secolele 16 și 17. La sfârșitul secolului al 19-lea a văzut o renaștere de interes în această perioadă de eleganță și de mulți artiști, printre care Toudouze și Moreau, în Franța, Marcus Stone, în Anglia și Madrazo, în Spania.



Picturile lui Andreotti au fost căutate de colecționari americani și europeni,iar în timpul secolului al 19-lea a primit un comision important de la regele Italiei. În timp ce putin se stie despre istoria expoziției sale de la Florența , el a expus o serie de picturi la Academia Regală din Londra, din 1879-1883, inclusiv: prima lui expoziție 1879.
Un număr dintre picturile sale au fost reproduse în cărți de referință de artă în timpul secolului al 19-lea.






Shady Nook: Cat de des se întâmplă că sentimentele exprimate în pagina de o carte aduce doi oameni la realizarea de existența unei legături de simpatie între ele, care în timp crește în iubesc. Acesta poate fi fleac de un gând, dar este scânteia care aprinde flacăra.
Artistul trebuie să fi avut în vedere acest lucru atunci când a pictat această "Shady Nook," în care acesti iubitori au găsit drumul lor, în care îndrumarea misterioasa va duce întotdeauna iubitorii la locurile cele mai izolate și frumoase. Fată frumoasă tânără se uită în jos, în fața iubitului ei frumos, culcat pe scaunul de lângă ea. Ochii lui vorbesc cu ea de iubire în timp ce buzele lui vorbesc de la liniile de cartea pe care a citit-o. Singurătatea liniștită a locului, murmure de brize slabe trec prin copaci, și parfum de flori care cresc in salbaticie, toate contribuie la a inspira un anumit sentiment de singurătate pe care ii aduce mai aproape împreună.
Andreotti combina cu precizie stilul său tehnic,cu noile teorii cu privire la culoare și tehnica care au fost explorate de impresioniști .














 sursa:http://www.tuttartpitturasculturapoesiamusica.com/2013/02/Federico-Andreotti.html




marți, 21 mai 2013

Anul Omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena

Creştin ortodocşii îi prăznuiesc la 21 mai pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, sărbătoare ce are strânsă legătură cu taina şi puterea Sfintei Cruci. Este o importantă sărbătoare a creştinătăţii, cu atât mai mult cu cât, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât să fie prăznuiţi în mod deosebit, 2013 fiind “Anul omagial al Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena”.
“Pentru poporul român dreptcredincios – subliniază Preafericitul  Părinte Patriarh Daniel – anul 2013 este şi un prilej de rememorare a legăturilor istorice pe care Sfinţii Împăraţi le-au avut pe teritoriul  ţării noastre din nordul Dunării. Sfântul Constantin a dezvoltat o activitate deosebită în favoarea locuitorilor de atunci din spaţiul carpato-danubiano-pontic. El a fost împărat timp de 31 de ani (306-327), iar pe teritoriul ţării noastre a zidit zeci de biserici, a construit un pod nou peste Dunăre şi a ţinut foarte mult să reromanizeze Dacia după retragerea împăratului roman Aurelian şi să continue creştinarea poporului de aici, începută de Sfântul Apostol Andrei”.
“Fericitul şi pururea pomenitul Constantin, - după cum ne aflăm din volumul Vieţile Sfinţilor de peste tot anul - a fost fiu al lui Constanţiu, care se numea Clor, şi al cinstitei Elena. (...) Acest Constanţiu, (...) când Maximian Galeriu, dimpreună cu alţi prigonitori, cu tărie ridicaseră prigonire asupra tuturor creştinilor, el singur întrebuinţând blândeţea şi mila, mai vârtos pe cei ce se luptau pentru credinţa lui Hristos îi întrebuinţa sfetnici şi părtaşi ai slujbelor împărăteşti”.
Constanţiu l-a învăţat bunacuviinţă pe fiul său, Constantin, care avea să devină primul împărat al creştinilor. Sinaxarul ne spune că “după ce Constantin a fost înştiinţat de lucrurile necinstite, desfrânate, pierzătoare şi proaste, pe care le făcea în Roma Maxenţiu, fiul lui Erculiu, şi îndemnat de dumnezeiasca râvnă şi chemând pe Hristos împreună oştilor, a pogorât împotriva lui Maxenţiu”. (...) văzând Dumnezeu curăţenia sufletului lui i s-a arătat mai întâi în somn, după aceea în amiaza zilei, închipuind semnul Crucii scris cu stele: l-a arătat lui şi celor ce erau vrednici. Deci, îndrăznind în chipul cinstitei Cruci şi făcând cu aur semnul Crucii pe arme, a mers la Roma, şi pe însuşi pierzătorul Maxenţiu l-a aruncat în râul Tibon, înecându-l lângă podul Milvia, şi aşa a izbăvit pe cetăţenii Romei de tirania acestuia”.
În vremea Împăratului Constantin, prin Edictul de la Milano, din anul 313, creştinismul a fost recunoscut de stat. Biserica a fost scutită de impozite, permiţându-i-se să primească donaţii, fiind înlăturate totodată răstignirea, zdrobirea picioarelor sau arderea cu fierul înroşit. Împăratul Constantin este cel care a convocat primul Sinod Ecumenic de la Niceea, unde a fost condamnată greşita învăţătură a lui Arie. “(...) a adunat în Niceea arhierei din toate părţile, prin care s-a propovăduit credinţa ortodoxă, şi Fiul a fost recunoscut de o fiinţă cu Tatăl, iar Arie şi cei împreună cu el au fost daţi anatemei, dimpreună cu hula lor”, se arată în Sinaxar. Tot la Niceea Sfinţii Părinţi au elaborat, între altele, primele şapte articole din Simbolul de credinţă (Crezul), fiind fixată şi data Sfintelor Paşti – ce se prăznuieşte după Echinocţiul de primăvară, în prima duminică după luna plină.
După 31 de ani de domnie, Sfântul Împărat Constantin a fost botezat de episcopul Eusebiu de Nicomidia, pe patul de moarte, iar la scurt timp s-a mutat la Domnul, fiind înmormântat în biserica Sfinţii Apostoli, din Constantinopol, pe care a ctitorit-o.




Mama sa, Flavia Iulia Helena s-a născut în provincia Bitinia. După ce  generalul roman Constanţiu Chlorus a divorţat de ea la îndemnul împăratului Diocleţian, a trăit departe de viaţa publică, în preajma fiului său, Constantin. În cartea “Vieţile Sfinţilor de peste tot anul” se spune că Împăratul Constantin “deoarece căuta scumpătatea credinţei celei din vremea noastră, a trimis încă şi pe maica sa Elena la Ierusalim pentru căutarea cinstitului lemn pe care a fost pironit cu trupul Hristos, Dumnezeul nostru; apoi, aceste părţi de lemn sfânt au fost mutate, adică o parte a fost aşezată chiar în Ierusalim, iar cealaltă parte a adus-o în împărăteasca cetate”. Potrivit tradiţiei, în timpul săpăturilor de pe dealul Golgotei, împărăteasa Elena a găsit trei cruci. Ca să descopere Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul, a atins cu ele un mort. La atingerea Crucii Domnului, mortul a înviat. Împărăteasa Elena este cea care a zidit Biserica Sfântului Mormânt, Biserica din Betleem, pe cea din Nazaret, dar şi alte sfinte aşezăminte. Sinaxarul consemnează că după ce s-a întors la Constantinopol, Împărăteasa Elena şi-a săvârşit viaţa, în anul 327, cu 10 ani înainte de moartea fiului său, Împăratul Constantin cel Mare.

În anul 2002, o delegaţie a Bisericii Ortodoxe din Cipru a dăruit vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist o raclă cu părticele din moaştele Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena, ce se păstrează în Catedrala Patriarhală. La 21 mai, în ziua marelui praznic, de la orele 7:00, sfintele moaşte ale Cuviosului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştilor, ale Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena şi ale Sfântul Ierarh Nectarie din Eghina, Vindecătorul de boli,  vor fi scoase în procesiune şi aşezate în baldachinul de pe Dealul Patriarhiei pentru a fi venerate de către credincioşi.